Varsta...

Azi la ora de romana, am avut o chestie foarte interesanta de facut, un text argumentativ, pornind de la citatul urmator:

"Fiecare vârstă își are farmecul ei, pe care îl pierde"

Eu cam asa am scris:

Consider ca "paradisul" varstei noastre consta in ideea de libertate, de independenta aparenta. In primul rand pentru ca aceasta este varsta la care descoperim o multitudine de lucruri noi, mai bune sau mai rele, care ne afecteaza direct, si depinde de noi sa selectam lucrurile care ne sunt folositoare, lucrurile pe care ne place sa le facem, de cele pe care le uram si cele care nu ne vor ajuta.
Asta e varsta experimentarii, a incercarii si gresitului, acum ne formam personalitatea, o cizelam, pentru ca acum putem face multe lucruri care, la alte varste mai "inaintate", societatea le considera fara rost, prostesti, si cel care le face scade in "ochii lumii". Acum avem "dreptul" sa le facem, si nu prea putem fi opriti, pentru ca de multe ori nu ne pasa ce stiu sau ce cred cei mai in varsta ca noi. Facem ce vrem si ce ne place, si ne place ceea ce facem.
In principiu, acum putem face aproape orice, daca nu chiar orice, pentru ca acum, ca adolescenti, "ne permitem" sa zic asa...